12,02,2017 Un eveniment pentru persoane romantice trebuie sa aiba neaparat trandafiri, multi trandafiri, al caror parfum si culoare pot fi nuantate de mireasma puternica si aspectul rustic al lavandei. Trandafiri in tonuri pastel dar si cu tonuri puternice de coraille, la care adaugam lavanda uscata, care […]
08,07,2020 Am facut de-a lungului timpului atat de multe feluri de deserturi incat mi-e foarte greu sa spun care dintre ele mi-au satisfacut in totalitate pofta de dulce! De altfel, am sperat ca la un moment dat ca voi descoperi un desert fabulos pe care […]
16,05,2019
Cum spun de fiecare data, pentru mine vacanta inseamna o descoperire continua!! Si cel mai mult imi place sa descopar locuri care nu au devenit atat de populare!!
Cine n-a auzit de Coasta Amalfi, Cinque Terre, Calabria, Lacul Como, Toscana?? Sunt zonele turistice celebre ale Italiei, arhicunoscute din filme, din reclame, din oferte turistice, din emisiuni culinare, etc.
Dar de Lago Di Garda, cel mai mare lac al Italiei, ati auzit?
Mi-a placut foarte mult geografia, dar recunosc ca nu am auzit, n-am citit despre acest lac alpin din zona Lombardiei, care are o circumferinta de 144 km si de-a lungul caruia se afla zeci de statiuni turistice, intre care si Sirmione, revelatia vacantei noastre, pentru care am renuntat sa vedem Milano.
Fiind cazati in Verona (https://beehappyevents.ro/italia/verona-revelatie/), distanta de aprox. 40 km am parcurs-o foarte usor, bucurandu-ne de niste peisaje superbe si admirand plantatiile de aluni de padure, leandrii infloriti de pe marginea drumului si chiparosii falnici cu varfurile pana la cer.
Inainte de a ajunge la Sirmione, am trecut prin Peschiera Del Garda (aprox. 25 km de Verona), cea mai sudica statiune a lacului, o statiune mica care ne-a incantat privirea si despre care voi scrie intr-un alt articol.
Ajunsi in Sirmione, suntem intampinati de palmieri si multe sensuri giratorii cu multa verdeata, hoteluri mai mici sau mai mari cu balconase si multi turisti pe bicicleta.
Dupa ce am trecut de vreo doua sau trei sensuri giratorii de la intrarea in statiune, am gasit un loc de parcare cu plata ( 2E/h), un loc umbros, numai bun pentru masina care avea sa ne astepte cateva ore. Habar nu aveam ca vom merge de acolo cativa kilometri pe jos, prin statiune pana sa ajungem la zona de interes aflata in capatul statiunii.
Nu am regretat nici o secunda, dimpotriva recomand aceasta varianta ( sunt autobuze care circula destul de des prin statiune), a mersului pe jos, pentru ca drumul pana acolo este spectaculos.
Multe zone verzi, impecabil amenajate, vedere spre Lacul Di Garda, a carui apa turcoaz ne-a fermecat, feriboturile si vaporasele de croaziera, hotelurile de toate felurile, vile impresionante, leandrii si tot aerul acela extraordinar de vacanta (autocare cu turisti, masini decapotabile, majoritatea cu numere de Germania si Olanda), au facut sa nu simtim oboseala drumului foarte lung.
Recunosc, ca nu ne-am gandit nici un moment ca vom avea parte de o surpriza atat de mare si ca ceea vom gasi in „varful” statiunii ne va determina sa consideram locul o adevarata revelatie!!
Ne-am dat seama ca se va intampla ceva spectaculos in momentul in care tabloul din fata noastra s-a schimbat si s-a animat brusc : in stanga se vedea un port in care erau ancorate mici ambarcatiuni care se leganau pe apa de un turcoaz ametitor de frumos, o piateta cu multi turisti, tonete cu fructe, iar la cativa metri de noi se inaltau maret turnurile unui castel.
Rocca Scaligera este un castel medieval ridicat in sec. XIII, inconjurat de un canal cu apa turcoaz pe care se plimba ambarcatiuni de mici dimensiuni, iar turistii dornici de vederi spectaculoase se pot urca,contra cost, in turnurile castelului.
Noi, venind dupa un drum lung, am preferat sa vizitam „la pas” orasul, sa cautam plaja (doar nu degeaba ne-am carat de la masina cu geanta cu prosoape!), sa admiram cladirile si sa mancam o inghetata buna cum am auzit ca doar aici gasesti.
Plaja nu am facut, dar am admirat lebedele gratioase care pareau destul de familiarizate cu prezenta turistilor care se apropiau de ele sa le faca poze.
Plaja unde am ajuns noi, cea de langa castel, este o plaja populara, neamenajata, ideala pentru relaxare, mai putin pentru stat la bronzat in costum de baie sau o poti face pe o perioada scurta deoarece este incomod sa te asezi pe pietricele , iar pentru baie trebuie sa fii echipat corespunzator (obligatoriu incaltaminte de protectie).
Mai confortabil este sa stai pe bolovani cu nasul in soare precum soparlele!
Apa este foarte limpede (mi-a adus aminte de Grecia, de fapt chiar ai senzatia ca esti la mare!) si destul de rece ( am incercat-o, asa cu varful degetelor!), dar erau destui amatori care se balaceau.
Nu am zabovit foarte mult gandindu-ne la ce drum de intoarcere avem de facut pe jos si inca mai aveam de vizitat centrul oraselului.
O carte de povesti parca si-a deschis filele: stradute inguste care duceau spre piatete aerisite, cladiri cu obloane de lemn si balconase pline de flori, terase ticsite de turisti, magazine de suveniruri si multe gelaterii, foarte multe!!
Si precum, intr-o carte de povesti cand astepti cu nerabdare deznodamantul, am trait atat de frumos acest sentiment, ajungand printre stradute cu vile cochete ( mai luxoase cu cat de apropiai de tarmul lacului) pe pontoanele de pe apa. Privelistea este spectaculoasa!! Am fi stat acolo ore intregi!!
Au fost cateva ore magice, ca urmare am renuntat sa mergem la Milano a doua zi, pentru a putea vizita si alte statiuni pe malul Lacului Garda!!
PS Ce nu am ajuns sa vedem in Sirmione : plaja Jamaica si Villa Mariei Callas
Ulterior am aflat ca Sirmione este o statiune balneara foarte cautata si tot aici se afla un centru balnear ultramodern Catullo Terme
17,10,2018 Continuam turul de forta si( ghidati de aceleasi indicatii de pe lista primita de la patronul pensiunii) dupa ce am strabatut minute bune orasul(o incantare de altfel) „ne intalnim” cu Dunarea si mergem cativa kilometri buni de-a lungul ei(privelistea e superba, vaporase de croaziera, […]
septembrie, 2015 Pentru ca sejurul de trei zile nu a fost programat cu mult timp inainte, ci a fost o „intamplare fericita”, n-am reusit sa citesc cate ceva despre Debrecen, acest oras linistit, cu multa verdeata, cu bulevarde largi si cu oameni relaxati si discreti. […]
august, 2016
Anul trecut am hotarat sa avem o vacanta „altfel”, adica sa ne relaxam „vizitand” si astfel am ales instinctiv ca destinatie Viena. Am scormonit Internetul pentru a obtine cat mai multe informatii si mi s-a parut extraordinar de vizitat si vara si mai ales ca am gasit cateva locuri de vazut si in apropierea orasului. Am inceput sirul postarilor cu Neusiedler See deoarece mi s-a parut un loc surprinzator si pentru ca Viena este ceva mult mai special. Asa cum am scris anterior, urmaresc bloguri de turism si tin cont de propunerile si parerile prezentate si astfel am aflat ca daca ajungem la shopping la Pandorf, la o distanta de 20-30km se afla Parcul Rezervatie Nationala Neusiedler See. informatii prea multe n-am gasit, majoriatea fiind in limba germana dar oricum am avut o revelatie. Un orasel-statiune, Neusidler, fermecator : case frumos colorate, si care aratau impecabil, parca erau „cazute” din cartile cu povesti, terase mici si cochete iar drumul de iesire spre lac impanzit de o parte si de alta de mici pensiuni la fel de aratoase. Totul nu facea decat sa ne pregateasca pentru o surpriza placuta!!
Un aer cald si o adiere usoara de vant ne-au intampinat in parcare. Linistea de acolo si peisajul natural, nimic comercial si modificat in detrimentul naturii, ne-au facut sa grabim pasul spre aleea care ne ducea spre ponton.
Ambarcatiuni de mici dimensiuni, vaporase de agrement, barcute si hidrobiciclete se balansau usor in apa linistita asteptandu-i pe cei dornici de o plimbare in largul lacului.
Velierele si salupele ancorate in portuletul din fata terasei, ofereau un spectacol aparte!
O terasa asezata in trepte, cu vedere splendida spre lac, cu muzica de atmosfera in surdina si o anume liniste iti ofereau un sentiment frumos, acela de a tacea si a privi pur si simplu tot tabloul care se asternea in fata ochilor!
La mese, oameni linistiti, relaxati si frumosi; se vedea clar ca pentru ei cuvantul „stres” nu exista, nu epatau, nu vorbeau tare, erau de o naturalete aparte. Ei pur si simplu gustau din frumusetea clipei!
Pe ponton, se aflau niste ” „canapele” ideale pentru a sta la soare si relaxare dar si sezlonguri din lemn, ocupate in mare parte de localnici ( nu sunt greu de recunoscut) care se bronzau sau citeau o carte sau un ziar.
Localnicii sunt usor de recunoscut dupa atitudinea lor naturala si degajata dar si dupa tatuajele doamnelor(unele trecute de prima tinerete) si cerceii din ureche ai domnilor! Si inainte de toate astea, au, asa, o frumusete a lor! Imi place mult sa-i privesc!
Baza de agrement are si o zona special amenajata pentru plaja, cu locuri de joaca pentru copii, doua terase mici, de unde nu rasuna muzica si nici nu sfaraiau micii pe gratar; totul era impecabil! Erau si piscine, dar se putea intra si in lac pentru baie. Pentru aceasta zona se plateste.
Nu am intrat sa facem plaja, in schimb am fost sa luam masa la cu acoperis de stuf si care avea o terasa superba, cu vedere spre lac.
Am fost intampinati de niste rate salbatice dar „domestice” pentru ca am constatat ca erau prietenoase cu noi si chiar au „servit” niste cartofi prajiti.
Cele cateva ore petrecute in acel mediu atat de natural, ne-au oferit exact ceea ce avem nevoie in concediu : sa ne incarcam de energie pozitiva!Asa ca, am repetat experienta si anul acesta!
In concluzie, cautati astfel de locuri unde sa priviti cerul, sa va lasati mangaiati de briza apei si sa visati, sa mancati ceva delicios si sa priviti oamenii!
mai, 2020 SOCATA Nu-mi aduc aminte de ce anii trecuti nu am facut socata!! In luna mai, de obicei incepea sezonul evenimentelor si eram mereu inconjurata de flori (evident, luate de la depozitul de flori), iar in timpul liber plimbarile prin Herastrau erau o incantare […]
Inainte sa ajung acum patru ani si ceva in Emirate, nu-mi aduc aminte sa fi mancat mancare arabeasca de nici un fel, nu stiam foarte multe despre aceasta bucatarie, in schimb facusem la un moment dat, o pasiune pentru mancarea chinezeasca. O prietena foarte […]