Sunt sigura ca foarte multi din generatia mea, a anilor 70-80, au aceleasi amintiri legate de viata la tara, alaturi de bunici, de mancarea fara egal facuta de bunicutele noastre. Nostalgia noastra este legata de toate aceste lucruri. De nimic altceva.
Ce m-a facut sa scriu aceste randuri, este faptul ca sunt multe lucruri care se pierd. Obiceiuri, traditii, randuieli. Generatia de azi si cele care vor veni, nu vor mai avea sansa de a trai toate aceste lucruri.
HAIDETI CA SE RACESTE MAMALIGA!!
Ce amintire poate fi mai minunata acum, dupa atatia ani, decat imaginea “catranita”* a mamei si strigatul ei de a ne aduce seara la masa, dar noi nu ne mai saturam de joaca. Si totusi, dupa ce-a repetat de cateva ori : “haideti ca se raceste mamaliga!”, ne induram sa mergem la masa.
*catranit/a – negru de suparare, manios, suparat /regionalism cu conotatii figurative derivate din cuvantul “catran” – gudron (obtinut din distilarea carbunilor); pacura (groasa) cu care se ung corabiile, funiile de la corabii pentru a nu putrezi
Mamaliga care trona in mijlocul mesei era acoperita cu oala in care a fiert ca sa nu se raceasca si era data la o parte numai cand era toata lumea la masa.
Aburii invaluiau roata mare si galbena, tocanita de pui cu miros “nebun”si salata de vara cu ceapa ardei, rosii carnoase si parfumate, faceau momentele irezistibile si cu inghitit in sec pana se spunea rugaciunea “Tatal nostru” si ne puteam aseza cu totii la masa!
TOPSELE
Iarna, bunicul taia felii din mamaliga rece si o prajea pe plita sobei si facea topsele, adica aseza mai multe straturi de felii de mamaliga prajita si branza de oaie intr-o craticioara si apoi le dadea la cuptor. Bun, bun de tot!!
CHITA IN FOI DE VARZA
Pentru gustarile frugale, chita sau pita**(paine) era de baza. Painea era facuta in cuptorul cu lemne si avea o circumferinta care iti dadea batai de cap cand trebuia sa o tai.
**chita – este un regionalism sinonim cu pita, notiune folosit mai des in ziua de azi. De obicei, aceste regionalisme au la origine cuvinte venite pe diverse filiere : maghiara, germana, sarba, poloneza sau rusa. Pita intalnim si la bulgari si la turci, dar chita in Dex reprezinta un manunchi de flori, frunze sau manunchi de 12 fuioare de in sau canepa. O varianta mai aproape de realitate este influenta din slovaca kytica, care inseamna buchet
Cel mai mult ne placea vara, cand Mama Sana punea frunze de varza dulce in formele pentru paine inainte sa aseze aluatul. Nu stiu daca in alte zone ale tarii se foloseste metoda asta, dar painea coapta in cuptor pe frunze de varza dulce este o nebunie! Varza se lipea de aluat, se prajea pe timpul coacerii, iar coaja painii lua o aroma deosebita!
CHITA CU LAPTE SI CACAO sau CHITA-N OU
Ma gandesc de multe ori, cum dimineata, inainte sa mergem la scoala aveam ca mic dejun unul din felurile noastre preferate : chita cu lapte si cacao sau chita-n ou. Tanjesc dupa acel mic dejun!! Mama Sana avea grija ca laptele sa fie fiert la prima ora!! Rupeam bucati de paine mai veche si le puneam peste cacao (sau cicoare) si zaharul dintr-o farfurie de supa, apoi turnam laptele fierbinte. Americanii ar fi invidiosi !! Gustul si parfumul acestui fel nu se vor regasi niciodata in celebrele lor cereale colorate!!
Acestea erau gustarile vedeta, dar alte dati ne “ungeam” o felie generoasa de paine cu salvois gros si acrisor (gem de prune “ghistrite”) si o serveam la o cana cu lapte proaspat fiert. Ce ziceti? Simtiti mirosul laptelui? Va imaginati caimacul galben facut pojghita deasupra?
Cati dintre tinerii din generatia de azi au simtit miroul laptelui sau stiu cum miroase laptele cu adevarat?
Tot din paine mai veche, mancam cea mai buna Chita-n ou!! Fac in mod frecvent si acum cu felii de franzela si oua de la supermarket, dar nu am regasit niciodata gustul celei facute cu paine de casa!
CHITA CU SILVOIS SI BRANZA FRAMANTATA
Sa nu va “cruciti” ** pentru ca, nu stiu daca ati mai auzit de un asa fel de gustare, inedit pentru multi dintre noi. Nu stiu daca in Ardeal, este inspirata din obiceiul francezilor care la sfarsitul mesei obisnuiesc sa serveasca branzeturi cu fructe si dulceturi.
** a te cruci – a ramane perplex
Imaginati-va o felie taiata din painea mai sus prezentata, unsa cu “salvois” (dulceata de prune ghistrite fierte in caldare de arama, la foc foarte mic) peste care se presara branza framantata de oaie, care la vremea respectiva avea un miros foarte puternic si o aroma iute, intepatoare, fiind pastrata in putina sau in borcane. In zilele noastre, totul se pastreaza la congelator. Este mai practic si mai comod, dar pierdem ce este mai bun: aroma si gustul. Cum spuneam, modernizarea aduce si lucruri mai putin bune!!
Ciudat, dar pentru ca inovau din ce aveau, pentru a face un dulce rapid, cum se faceau topsele cu branza, la fel faceau si topsele cu silvois.
CHITA CU UNSOARE**
**unsoare – untura
Atunci cand ne “razbea” foamea, dadeam fuga pana acasa si, in cel mai rapid mod posibil, ne faceam o felie de paine cu “unsoare”, iar deasupra taiam fire de “hasme” sau ceapa, ridichi, iar vara felii de rosie. Si pare incredibil , dar se manca si chita cu unosare si ………..zahar!!
GRIS CU LAPTE SI ZAHAR ARS
Grisul cu lapte era atunci ca si acum un desert rapid si care in mod normal se servea cu dulceata, dar si cu sirop de zahar ars.
GOMBOTI CU PRUNE
STRUGURI CU MAMALIGA
Cand am ajuns la Bucuresti, am vazut prima oara cum aici se mananca pepene rosu (lebenita) cu paine. Atunci mi s-a parut ciudat, dar imi aduc aminte cum toamna la culesul viilor, in drumul nostru catre vie luam nuci cazute sile mancam miezul cu paine.
Mai mult, Mama Sana, toamna la culesul viilor, “oprea” struguri taiati cu vita cu tot si frunze si pe care ii punea in pod pentru a-i avea la iarna sa-i manance cu mamaliga fierbinte.
Cand pregatea cina facea o roata de mamaliga galbena si aburinda, inainte de a se aseza la masa, “loatra” (reg. venit pe filiera poloneza sau germana- iute, sprintena) cum era, dadea o fuga pana in podul casei de unde lua o vita de vie cu struguri care in momentul in care ajungeau pe masa datorita caldurii asudau si raspandeau un miros parfumat de toamna.
SLANINA CU CEAPA
De cand incepeau muncile la camp si pana toamna tarziu cand se termina cu culesul porumbului, chita cu slanina si ceapa erau ingredientele principale ale unui pranz luat in natura pe marginea razorului sau daca era foarte cald la umbra unui arbust. Era cel mai asteptat moment pentru noi, copiii!! Se facea o pauza mai mare pentru masa si odihna (hodina). Ne sezam pe pamant pe pelerine sau haine de lucru, in adierea vantului sau de multe ori intr-o caldura toropitoare.
Pe langa slanina cu ceapa, mai aveam la masa si branza framanta de oaie, oua fierte si daca era vara, rosii si castraveti. Totul era invaluit in miros de tuica de prune pe care o luau adultii inainte de masa.
PAPARAIE CU CAS PROASPAT SI SLANINA PRAJITA
Este intr – adevar o “bomba” calorica, dar cand ai cas proaspat este “pacat de Dumnezo” sa nu faci o paparaie (omleta) cu bucati de cas si o “creasta” de slanina prajita bine!! Oricum, nu cred ca este mai bogata in calorii decat o portie de paste carbonara, de exemplu, mai ales daca se mananca dinineata, cum faceau mosii nostri ca sa aiba energie la munca toata ziua!!
Este un fel irezistibil, mai ales daca folosesti oua de tara ca sa faci o omleta galbena in care sa se vada casul topit si cu o bucata mica de slanina…
INTINSOARE CU MAMALIGA SI CARNE DE PORC
Iarna intr-adevar este mai greu cu meniurile acestea atat de bogate, pentru ca nu era activitate atat de intensa. Erau ierni grele, efort faceau mai mult barbatii care mergeau la animale, “dadeau” zapada (si era zapada atunci), “crapau” lemne pentru foc, dar probabil ca organismul asa era obinuit si pregatit pentru primavara cand incepea sezonul agricol.
Totusi, cred ca nu mancau atat de mult !! Daca imi aduc bine aminte, se taia un porc care le ajungea mai mult de sase luni, si vorbim de familii cu 6-8 persoane. Erau mai cumpatati, dar si mancarea era mai satioasa!!
Intinsoarea se facea seara cu o mamaliguta calda si bucati de carne de porc prajita in “unsoare” (untura). Banuiesc ca de aici si denumirea “intinsoare-unsoare”!! In unsoarea topita langa carne puneam branza de framantata sicine dorea bulion de casa.
PLACINTE DIN ALUAT DE PAINE
In zona Transilvaniei, placinta este intotdeauna ceva prajit, fie ca este simpla sau cu umplutura (branza, urda, gris), iar aluatul este simplu, asemanator celui de paine, fara arome, oua sau alte adaosuri. Cele cu arome se cheama gogosi, langosi. In sud, placinta este cu foi, cu umpluturi si se baga la cuptor. La noi, acestea se cheama “prajituri” : prajitura cu mere, cu visine, cu urda.
ALTE FELURI DE MANCARE :mazare cu oua ochiuri, zama de rosii cu orez, supa din oase de vita, cartofi cu pesme si smantana, pui pane cu sos de visine, piure cu sos de rosii, cartofi rumeniti cu ceapa si castraveti murati.
Atunci nu constientizam, dar generatia mea, a anilor “70 am avut sansa sa traim niste vremuri extraordinare!
Scriu aceste randuri pentru a intelege toata lumea, ca daca in aparenta aceasta mancare nu este sanatoasa se inseala. Nu trebuie sa fii doctor sa-ti dai seama ca este mult mai sanatos sa mananci mamaliga si paine facute in casa, legume si fructe din gradina si sa stai in aer liber, sa mergi la muncile campului. Exista un echilibru si toate aveau un rost!!
Oamenii faceau miscare si un efort fizic in mijlocul naturii, in aer curat. Este motivul pentru care atunci se vorbea mai putin despre boli si medicamente. Foarte putin se vorbeste in zilele noastre de mancare sanatoasa, educatia tinerilor in aceasta privinta nu prea exista, reclamele la tv sunt in proportie de 80% despre farmacii si medicamente. Legatura cu natura, cu pamantul sunt esentiale!! Niciodata, dar niciodata legumele nu vor avea gust daca nu cresc in aer liber, in mod natural. Pamantul si aerul sunt esentiale!!
Ma repet de cate ori este nevoie, dupa aceste lucruri suntem nostalgici!! Dupa o viata curata, cu mancare cu gust facute din ingrediente naturale. Tinerii identifica produsele de azi dupa aspectul fizic, in nici un caz dupa gust.
Generatia de acum trebuie sa aleaga, sa-si puna intrebari si sa simta altfel tot ceea ce traiesc.