VIENA- mai mult decat un city break I- cazare

Iulie, 2015

Piata de Craciun, istorie, arhitectura, muzica, valsuri, concert de Craciun, Mozart, dulciuri, snitele, statiuni montane, partiile de ski, adica Austria. Am auzit, am citit , am vazut in poze, la televizor dar sa simti putin din fiecare “acolo” este altceva! Este o atmosfera fermecatoare, este ceea ce avem nevoie si ce ne place! Asa am ales anul trecut ca destinatie pentru vacanta de vara, Viena! Si cotrobaind pe Internet am descoperit cu satisfactie ca putem vedea acolo o gramada de lucruri chiar si in afara orasului.

Am cautat cazare pe internet si pentru ca nu voiam hotel in oras, intentia noastra fiind aceea de a colinda cat mai mult si de a economisi banii dati in plus pe cazare pentru cumparaturi(suntem trei fete iubitoare de shopping), am optat pentru Pensiunea Lucinel, din localitatea Maria Ellend, la 30 km de Viena, 20 km de Pandorf si 28 km de Neusidler See.

 A fost o alegere perfecta, Cazarea in conditii absolut decente este punctul de plecare al unui concediu reusit. Amabilitatea domnului Asandi, proprietarul roman al pensiunii, conditiile si atmosfera exceptionale de la pensiune, micul dejun copios, informatiile primite(o lista cu obiective, adresele GPS, cu detalii pentru parcare, sugestii pentru shoppping si restaurante), micuta localitate,(unde am admirat curatenia desavarsita de pe strazi, casele parca scoase din cutie, lumea foarte politicoasa) au fost  confirmarea faptului ca vom avea o vacanta deosebita!!

Obisnuiti fiind, ca atunci cand ajungem intr-un loc nou sa “exploram”cat  se poate zona, am inceput cu o plimbare prin satul “tacut”. Era aproape de inserat iar lume aproape inexistenta. Din  curtile perfect amenajate, unde nimic nu parea a fi la nelocul lui,  cu multe flori si un gazon impecabil, nu razbatea nici un zgomot doar la cate un geam cu perdelute dantelate se vedea cate o lumina palida. Din cand in cand mai trecea cate un iubitor de miscare, pe bicicleta sau cu bete de ski si care ne saluta cu un zambet placut : “Hallo !”.

Desi mai ramaseseram cu ceva mancare de pe drum(mancare luata la pachet din Ungaria, unde portiile sunt fabuloase), ne-a facut cu ochiul o terasa, intr-o curte interioara, rustic amenajata, acoperita cu vita de vie, cu mese si scaune din lemn, cu niste pietroaie tinand loc de numere de masa, ne asezam si ne-am zis : “acum e momentul sa servim ceva specific locului!”

Vine spre noi ospatarita, cu un zambet larg si foarte natural, ne saluta in germana, lucru pe care l-am inteles. Mai departe e poveste!

Ne arata meniul, care nu avea nici un fel de poza(era singurul lucru pe care ne bazam), totul era numai in germana nici vorba de engleza! Am inteles ca nu este un loc de interes turistic dar totusi, ospatarita sa nu stie o boaba de engleza?! Ne-a pus in mare incurcatura!!

De plecat nici vorba, deja vedeam carnatii aburind in farfuriile noastre!!

Talent la desen am, dar totusi! Ne-am fortat un pic si intr-un final ne-am adus aminte de Conchita Wurst, personajul de la Eurovision. Asta era! WURST!!”Gata in seara asta mancam carnati”!

Ne arata lista cu oferte “wurst” si am intrat si mai tare in “mlastina”. Erau vreo 10 feluri de wurst……, wurst….., etc. Ce alegem? Am pus pur si simplu la nimereala degetul pe un “wurst….” si am zis “fie ce-o fi!” Deja, ma depasea momentul si simteam nevoie de ceva dulce!

Vin prajiturile dar asteptam cu mare interes carnatii aburind care au intarziau sa apara; se lasase seara, era destul de rece asa ca numai buni!Am bagat-o in ceata pe ospatarita, care probabil si-o fi zis:”ce-o fi cu ciudatii astia , mananca micul dejun la cina!”

Si…. “rasu-plansu” ce-a urmat: doua felii zdravene de sunca presata, frumos aranjate langa un morman de hrean ras (noi am crezut ca este cascaval ras si… a fost durere…) si o salatica de ceapa(la cat de iute era hreanul, ceapa era “pansament”). Am facut “haz-de necaz” si ne-am promis ca ne cumparam un dictionar roman-german!

Cu snitelele am iesit mai bine, cea mica fiind cea mai fericita!

Una peste alta, de asemenea intamplari avem nevoie si ne aducem aminte cu drag de ele!

Pentru zilele urmatoare, dupa o zi de plimbat si colindat, pentru mici gustari am descoperit in magazinele Billa niste produse delicioase, de acolo ne cumparam si de baut(apa, bere, suc pe care le tineam in frigiderul pensiunii) si astfel nu am cheltuit foarte multi bani cu mancarea si bautura.

Singura problema era ca toate magazinele se inchideau la ora 18.00, salvarea noastra fiind un magazin Billa in forma de hangar, aflat in parcarea aeroportului care era in drumul nostru si era deschis pana la ora 22.00.

IMPRESII: curatenia, mobilierul si lenjeria pensiunii impecabile

de admirat grija austriecilor pentru fiecare peticel de curte, de strada, de orice, asta inseamna respect fata de sine si fata de cei din jur

lipsa agresivitatii comerciale

 foarte politicosi

mancarea de la supermarket foarte gustoasa si bauturile la fel iar preturile rezonabile

CONCLUZII:sa pleci la drum si sa ai  cateva notiuni de limba germana(cifre, denumiri de produse food si non food).Chiar si in centrul Vienei, la Humanic, de exemplu, nu toti vanzatorii cunosteau lb engleza sau nu doreau sa vorbeasca in engleza

 curatenia trebuie sa fie punctul forte al fiecarei unitati de cazare

alegerea unei pensiuni cu proprietar roman il consider un atu, chiar daca zona dimprejurul Vienei este foarte bogata in oferte de cazare, deoarece ne-a usurat comunicarea in privinta obtinerii de informatii, in conditiile in care nu suntem vorbitori de germana

ne-a placut asa mult, ca am repetat experienta si anul acesta