VENETIA – mirajul unei seri de vara

Inainte de orice, daca auzeam sau imi zicea cineva despre Venetia, prima imagine care imi aparea in minte era acel  turcoaz “ametitor” de frumos al apei !!

Mi-am dorit sa vad Venetia, de fapt  sa devin un personaj-trecator prin acest oras-poveste!

In Austria mergeam a doua oara, pentru ca nu epuizasem sau nu adunasem destul tot farmecul Vienei si am zis ca un drum pana la Venetia nu este un “capat de tara”. Am facut rezervare din tara, pe booking, dupa o introspectie minutioasa in opiniile si recomandarile celor care au trecut pe acolo. Si am gasit o varianta foarte avantajoasa pentru sedere de o noapte, la 30 km de Venetia, langa Treviso.

Plecam din Viena destul de tarziu, vreme “incruntata” de ploaie, la un moment dat apare acel “sirag” de tuneluri, ploaie torentiala, probleme cu GPS-ul, dar la un moment dat totul se schimba si nu ne mai saturam sa privim peisajele si maretia muntilor Alpi.

Nu pentru mult timp, pentru ca Italia ne astepta cu niste nori amenintatori, lucru care ne-a facut sa credem ca totul este compromis si planul nostru de a ajunge in Venetia oricat de tarziu a esuat!

Ajungem la Treviso; norii s-au risipit iar soarele a inceput sa-si intinda timid razele pe cerul devenit senin.

Pensiunea cu obloane de lemn, aflata in afara orasului, ne intampina cu niste porti uriase de metal si  doua italience foarte dragute si vesele, care ne-au facut cazarea in cel mai rapid mod(http://www.agriturismoilcascinale.it/en/).  

Era destul de tarziu cand am ajuns in Venetia (cred ca in jur de ora 19.30) si nu aveam nici un plan concret de vizitare, asa ca am lasat lucrurile sa evolueze de la sine! Lasam masina in parcarea supraterana  Tronchetto, aflata la capatul Podului Libertatii (Ponte della Liberta),  destul de departe de Piazzale Roma, unde este intrarea propriu-zisa in oras (aprox. 1.5 km).

Chiar daca am pierdut destul timp alegand aceasta varianta, a meritat din plin! Cu cat ne apropiam mai mult de oras, zarind cladirile cu acoperisuri rosii si lasandu-ne atinsi de o briza cu un miros specific de sare si namol, sporea nerabdarea noastra!

Sunt greu de descris sentimentele care te incearca in momentul in care patrunzi in aceasta poveste! Pentru ca acolo sunt numai povesti si parca vrei cu toate simturile sa strangi mirajul lor! Este ca si cum ai savura un desert delicios si mananci cate putin din el pentru a te bucura cat mai mult!

Ambarcatiunile de lux, care defilau pe Canal Grande, faceau nota discordanta cu intreaga imagine de oras care emana prin toti porii istorie, dar totusi ofereau un tablou spectaculos si pretios.

Ne facem loc cu greu printre sirurile de turisti, pe stradutele inguste, pentru a ajunge la Piazza San Marco, punctul principal, de unde poate ar fi trebuit sa incepem, mai ales ca incet, incet se asternea seara, dar “spectacolul” drumului  pana acolo (briza lagunei care se resimtea puternic, mirosurile, vitrinele magazinelor care te tineau practic lipit de ele pentru a le admira, terasele ticsite de turisti, casele cu geamuri inguste si pereti scorojiti, intreaga atmosfera) ne-a oferit cateva ore mirifice.

Casele care aveau gradini amenajate pe acoperisurile magazinelor erau fascinante!

Deja era intuneric cand am ajuns in Piazza San Marco,.. si singurul meu regret a fost acela ca n-am reusit sa vad acea apa turcoaz cum o vazusem de atatea ori in poze,  dar atmosfera din piata, care era foarte animata chiar daca era destul de tarziu (era intregita de acordurile muzicale ale unei miniorchestre care isi derula programul pe terasa unui restaurant) m-a facut sa uit de dorinta mea. Ne-am rasucit de cateva ori prin piata, am facut poze si am admirat Biserica San Marco, Palatul Dogilor si Turnul cu Ceas, dupa care am facut cale intoarsa cautand si un loc unde sa luam masa.

Am intalnit de-a lungul drumului, restaurante si terase de toate felurile, ceea ce m-a frapat era un restaurant cu specific italienesc dar cu personal chinezesc! De altfel, majoritatea  vanzatorilor stradali erau asiatici sau negri.

Dar cum ne place in fiecare loc unde ajungem sa servim ceva specific locului, am ales un restaurant cu specific italienesc cat mai departe de centru, pentru ca asa cum m-am informat, preturile sunt mult mai bune. Nu a fost chiar atat de ieftin dar pastele si pizza au fost extraordinare!

 

Informatii :

cazarea la pensiunea Agriturismo il cascinale a fost o alegere perfecta, camere mari, mobilier nou, foarte curat, proprietari foarte amabili (http://www.agriturismoilcascinale.it/en/).

reservarea am facut-o de pe booking, unde am optinut o oferta buna(50 euro/noapte, fara mic dejun)

parcare in Piazza Tronchetto(20-30 min de la pensiune)-21 euro/24 h

Piazza Tronchetto este si un port unde vin si de unde pleaca vaporasele de tip taxi sau de agrement

parcare in Piata Roma dar este riscant sa nu gasesti locuri libere, fiindca acolo isi lasa masinile cei care locuiesc in Venetia

in Venetia se poate ajunge si cu trenul, gara aflandu-se in apropierea Pietei Roma

Concluzii:

a meritat din plin tot efortul pentru a petrece cateva ore in magnifica Venetia

atmosfera si aerul de poveste ne-a facut sa traim la intensitate maxima fiecare secunda petrecuta acolo, atat de intens incat am avut senzatia ca am petrecut un concediu intreg

am plecat de acolo cu dorinta de a reveni si de a petrece mult mai mult timp