Sirmione si Lago di Garda – revelatiile unei vacante de neuitat

Cum spun de fiecare data, pentru mine vacanta inseamna o descoperire continua!! Si cel mai mult imi place sa descopar locuri care nu au devenit atat de populare pe mapamond!!

Cine n-a auzit de Coasta Amalfi,  Cinque Terre, Calabria, Lacul Como, Toscana?? Sunt zonele turistice celebre ale Italiei, arhicunoscute din filme, din reclame, din oferte turistice, din emisiuni culinare, etc.

Dar de Lago Di Garda, cel mai mare lac al Italiei, ati auzit?

Mi-a placut foarte mult geografia, dar recunosc ca nu am auzit, n-am citit despre acest lac alpin din zona Lombardiei, care are o circumferinta de 144 km si de-a lungul caruia se afla zeci de statiuni turistice, intre care si Sirmione, revelatia vacantei noastre, pentru care am renuntat sa vedem Milano.

Fiind cazati in Verona (https://beehappyevents.ro/italia/verona-revelatie/), distanta de aprox. 40 km am parcurs-o foarte usor, bucurandu-ne de niste peisaje superbe si admirand plantatiile de aluni de padure, leandrii infloriti de pe marginea drumului si chiparosii falnici cu varfurile pana la cer.

Inainte de a ajunge la Sirmione, am trecut prin Peschiera Del Garda (aprox. 25 km de Verona), cea mai sudica statiune a lacului, o statiune mica care ne-a incantat privirea si despre care voi scrie intr-un alt articol.

Ajunsi in Sirmione, suntem intampinati de palmieri si multe sensuri giratorii cu multa verdeata, hoteluri mai mici sau mai mari cu balconase si multi turisti pe bicicleta.

Dupa ce am trecut de vreo doua sau trei sensuri giratorii de la intrarea in statiune, am gasit un loc  de parcare cu plata ( 2E/h), un loc umbros, numai bun pentru masina care avea sa ne astepte cateva ore. Habar nu aveam ca vom merge de acolo cativa kilometri pe jos, prin statiune pana sa ajungem la zona de interes aflata in capatul statiunii.

Nu am regretat nici o secunda, dimpotriva recomand aceasta varianta ( sunt autobuze care circula destul de des prin statiune), a mersului pe jos, pentru ca drumul pana acolo este spectaculos.

Multe zone verzi, impecabil amenajate, vedere spre Lacul Di Garda, a carui apa turcoaz ne-a fermecat, feriboturile si vaporasele de croaziera, hotelurile de toate felurile, vile impresionante, leandrii si tot aerul acela extraordinar de vacanta (autocare cu turisti, masini decapotabile, majoritatea cu numere de Germania si Olanda), au facut sa nu simtim oboseala drumului foarte lung.

Recunosc, ca nu ne-am gandit nici un moment ca vom avea parte de o surpriza atat de mare si ca ceea vom gasi in “varful” statiunii ne va determina sa consideram locul o adevarata revelatie!!

Ne-am dat seama ca se va intampla ceva spectaculos in momentul in care tabloul din fata noastra s-a schimbat si s-a animat brusc : in stanga se vedea un port in care erau ancorate mici ambarcatiuni care se leganau pe apa de un turcoaz ametitor de frumos, o piateta cu multi turisti, tonete cu fructe, iar la cativa metri de noi se inaltau maret turnurile unui castel.

Rocca Scaligera este un castel medieval ridicat in sec. XIII, inconjurat de un canal cu apa turcoaz pe care se plimba ambarcatiuni de mici dimensiuni, iar turistii dornici de vederi spectaculoase se pot urca,contra cost, in turnurile castelului.

Noi, venind dupa un drum lung, am preferat sa vizitam “la pas” orasul, sa cautam plaja (doar nu degeaba ne-am carat de la masina cu geanta cu prosoape!), sa admiram cladirile si sa mancam o inghetata buna cum am auzit ca doar aici gasesti.

Plaja nu am facut, dar am admirat lebedele gratioase care pareau destul de familiarizate cu prezenta turistilor care se apropiau de ele sa le faca poze.

Plaja unde am ajuns noi, cea de langa castel, este o plaja populara, neamenajata, ideala pentru relaxare, mai putin pentru stat la bronzat in costum de baie sau o poti face pe o perioada scurta deoarece este incomod sa te asezi pe pietricele , iar pentru baie trebuie sa fii echipat corespunzator (obligatoriu incaltaminte de protectie).

Mai confortabil este sa stai pe bolovani cu nasul in soare precum soparlele!

Apa este foarte limpede (mi-a adus aminte de Grecia, de fapt chiar ai senzatia ca esti la mare!) si  destul de rece ( am incercat-o, asa cu varful degetelor!), dar erau destui amatori care se balaceau.

Nu am zabovit foarte mult gandindu-ne la ce drum de intoarcere avem de facut pe jos si inca mai aveam de vizitat centrul oraselului.

O carte de povesti parca si-a deschis filele: stradute inguste care duceau spre piatete aerisite, cladiri cu obloane de lemn si balconase pline de flori, terase ticsite de turisti, magazine de suveniruri si multe gelaterii, foarte multe!!

Si precum, intr-o carte de povesti cand astepti cu nerabdare deznodamantul, am trait atat de frumos acest sentiment, ajungand printre stradute cu vile cochete ( mai luxoase cu cat de apropiai de tarmul lacului) pe pontoanele de pe apa. Privelistea este spectaculoasa!! Am fi stat acolo ore intregi!!

Au fost cateva ore magice, ca urmare am renuntat sa mergem la Milano a doua zi, pentru a putea vizita si alte statiuni pe malul Lacului Garda!!

PS  Ce nu am ajuns sa vedem in Sirmione : plaja Jamaica si  Villa Mariei Callas

Ulterior am aflat ca Sirmione este o statiune  balneara foarte cautata si tot aici se afla un centru balnear ultramodern Catullo Terme