PLAJA SALBATICA TUZLA – de ce trebuie sa-i respectam linistea

25.06.2019

De acum doi ani m-am gandit sa scriu despre marea noastra, cum imi place sa-i spun.

Si am tot amanat, probabil trebuia sa se intample ceva minunat care sa ma determine cu adevarat sa scriu. Si s-a intamplat!!

PLAJE SALBATICE

Am auzit in ultimii ani despre plaje salbatice (Vadu sau Corbu) sau locuri mai putin accesibile (Gura Portitei), dar n-am ajuns niciodata mai ales ca le-am vazut supermediatizate si am inteles ca au devenit tinta turistilor nerabdatori. Este la moda si in strainatate, unde turistii cauta locuri devenite celebre prin media,  doar pentru a-si face poze distrugandu-le fizic.

Acum doi ani, Andreea, prietena mea de suflet din Constanta, mi-a trimis fotografii cu plaja salbatica de la Tuzla. M-au impresionat foarte tare, mai ales cele cu rasaritul soarelui. si chiar i-am promis ca vom merge cu proxima ocazie acolo.

Am facut-o anul acesta de Rusalii. O zi care a devenit memorabila.

TUZLA

Despre Tuzla stiam ca este comuna prin care treceam in drumul spre Neptun sau spre vama bulgareasca, ca acolo este un aerodrom unde au loc mitinguri aviatice, dar si o scoala de zbor si una de supravietuire pe mare. Cautand pe internet informatii despre Tuzla, am vazut ca mai exista o localitate cu acest nume in Bosnia-Hertegovina, fiind al treilea oras ca marime, un centru turistic important si singurul oras din Europa cu un lac sarat situat in centrul orasului (Pannonian Lake).

Cum eram curioasa care este originea cuvantului tuzla, pentru ca banuiam ca are legatura cu Orientul, lucru care s-a adeverit, am descoperit ca vine din turca si inseamna salina (tuz-sare).

De altfel, am gasit si in Turcia un oras cu aceasta denumire, aflat mai jos de Istanbul (aprox. 40 km), pe coasta Marii Marmara, faimos pentru faleza, multitudinea de restaurante pescaresti, dar si pentru vilele luxoase ale baietilor din Istanbul (un fel de Snagov de-al nostru).

PLAJA TUZLA

Cu tot efortul nostru, n-am reusit sa ajungem foarte devreme pe plaja. Am mai prins doar un pic din rasaritul soarelui, suficient cat sa ne dea o stare buna si sa grabim pasii spre plaja.

Locul neoficial de parcare este pe marginea unei tarlale de grau secerat, cam la cativa metri de drumul prafuit care coboara printre tufisuri spre plaja.

O fasie de nisp alb pe care stau campate corturi colorate si o culoare incredibil de frumoasa a apei sunt imaginile unui tablou ireal de frumos!!

foto credit :  Andreea Cristina

SIMPLITATE SI LINISTE

Chiar daca era destul de multa lume, cei veniti cu corturile si cativa “rataciti” pentru o zi (cu totii iubitori de liniste si natura) ca si noi asezati cuminti sub umbrelute, doar marea isi facea auzita vocea prin valurile albe!

Momentul maxim al zilei a fost aparitia delfinilor. Chiar daca nu i-am vazut de aproape, momentul a fost emotionant. Au fost minute in sir cand parca s-a facut si mai liniste si toata lumea privea spre locul unde au aparut delfinii, nu foarte departe de geamandura.

foto credit : Andreea Cristina

Marea si-a continuat spectacolul de-a lungul zilei schimbandu-si culoarea apei intr-un alb ca varul cu reflexii  turcoaz, iar valurile se spargeau cu putere de tarmul cu pietris. Acest lucru mi-a adus aminte de Grecia si chiar am cautat informatii despre cum se poate schimba culoarea marii si… am inteles ca “de vina” este fitoplanctonul (wikipedia -totalitatea microorganismelor fotoautotrofe acvatice)!!

“Un tip de fitoplancton care se gaseste in mod obisnuit in Marea Neagra este planctonul microscopic cocolitofore, care este placat cu carbonat de calciu alb. Cand cocolitoforele sunt reunite in numar mare, aceste placi care reflecta lumina sunt usor vizibile din spatiu sub forma unei ape stralucitoare, laptoase.”- sursa Ziare.com

PRANZ  LA CASA PESCARILOR

Initial voiam sa scriu “Pranz la cherhana”, dar m-am oprit la timp. ” Restaurant- cherhana” este o notiune mai noua, termenul care vine pe filiera turceasca ( kerhane)  inseamna, conform Dex,  ” constructie situata in imediata apropiere a unei ape si destinata primirii, sortarii, prepararii si depozitarii temporare a pestelui prins in zona respectiva.”

Asadar, printre tufisurile de pe coasta dealului care margineste plaja, sunt mai multe case pescaresti, (unele par autentice si am inteles ca acolo locuiesc pescarii, unele mai noi, probabil construite din ratiuni comerciale) unde  se poate manca stand sub niste terase improvizate, dar si cateva baruri si barulete care se vor rustice.

Intr-una dintre cele mai mari, si la care cu greu ne-au gasit loc la o masa (mesele din margine cu vedere directa la mare erau ocupate de dimineata) case pescaresti (singura care avea si o barca in fata, dar si doua stegulete, unul romanesc si unul turcesc), am luat masa impreuna cu  prietenii nostri care experimentasera meniul inainte cu ceva timp.

Terasele sunt improvizatii cu elemente de decor de inspiratie marina, iar la intrarea in curte se gaseste o ghiuveta improvizata unde clientii se spala pe maini inainte si dupa masa, iar mai sus in gradina, o toaleta ( este important de stiut!)

Meniul simplu ne-a facut usoara alegerea : bors de peste, hamsii cu mamaliga si usturoi, tocanita de rapane (pentru mofturosi au pregatit cartofi copti cu branza ), bere, limonada. Timpul de asteptare nu a fost mare, suficient cat sa putem admira marea de la un alt nivel !

Atmosfera a fost deosebita, nu ne-a carait nici o muzica de ambient sau galagia produsa de dialogurile intre meseni (cum se intampla pe la terasele urbane), doar curentul ne mai suiera pe la urechi pentru ca incepuse sa bata un pic vantul.

MULTUMIRI

Multumiri prietenilor nostri din Constanta, Andreea si Alexandru, pentru recomandare si pentru timpul petrecut impreuna intr-un loc atat de frumos de la marea noastra, Marea Neagra (care din cate am citit nu mai este atat de neagra dupa unele observatii facute de NASA)!!

CONCLUZII

Faptul ca nu mai este o plaja atat de salbatica este prezenta salvamarilor (2-3 turnuri de supraveghere), cu siguranta datorita faptului ca numarul de  turisti este din ce in ce mai mare. Si asta nu este un lucru rau, atata timp cat sunt respectate regulile locului de catre turisti.

Aparitia unor vase mici de croaziera nu cred ca este benefica pentru linistea locului si intreg ecosistemul.

Inainte de orice placere personala, in aceste cazuri (plaje salbatice), cel mai important lucru, ca aceste locuri inca salbatice sa-si pastreze  farmecul,  este sa le respectam LINISTEA!

Sa nu ne atingem si sa nu distrugem ceea ce natura ne-a oferit, pentru ca asa cum noi avem sansa de a ne bucura de ele, la fel si copiii si nepotii nostri trebuie sa aiba acelasi privilegiu.

Nu sunt lucrurile noastre personale si nu sunt nici locuri pentru cei care doar le trec in portofoliul lor de turisti sau simpli trecatori!

Sunt locuri pentru cei care vor sa se conecteze cu natura, sa simta vibratia marii in liniste si sa se incarce cu energie, fara zgomot si epatare!!