Placinte cu urda si marar

22.07.2012

Aseara tarziu iesisem afara si, pe langa mirosul puternic de asfalt incins care mi-a atins cu nepasare simturile, cantecul greierasilor m-a facut sa ignor naduful sufocant si sa tanjesc cu toata fiinta dupa o seara stil ‘sezatoare’ petrecuta pe terasa casei, insirand “tabacul”(tutunul), care emana un miros de “crud”; sa simt mirosul puternic al Reginei Noptii si sa-mi ling degetele dupa ce savuram o placinta cu urda si marar.

Asa incepe o poveste cu greierasi, Regina Noptii, mormane de frunze de “tabac”(tutun), porumb fiert si placinte cu urda si marar. Si ce putea sa faca o asemenea seara sa fie unica decat niste “acorduri” cu Modern Talking, iar ca “backing vocals” greierasii neobositi!

Inainte de a va oferi detalii despre savuroasa si celebra placinta cu urda si marar, vreau sa va introduc in lumea minunata a florilor, care sunt aproape  aceleasi soiuri ca si atunci : Regina Noptii, Gura Leului, Ochiul Boului, muscate minunate si colorate, petunii, crini de gradina, carciumarese, trandafiri. Iar peste toate aceste miresme, plutea cu tarie un iz fin de mere verzi !

Si in timp ce noi, copiii, insiram frunza cu frunza tutunul lipicios, ascultam muzica si faceam glume, pe soba de-afara fierbea porumbul, emanand mirosuri imbietoare iar bunicuta noastra draga si scumpa ne facea placinte cu urda si marar.

Aluatul este unul simplu, asemanator celui de paine, din care se fac si pupurile; fara arome, fara zahar,  fara oua .

 Asadar, se pregateste un aluat la fel ca cel pentru paine (faina, apa, drojdie) care se tine la dospit pana se dubleaza volumul. Intre timp se pregatesc umpluturile, dintre care vedeta este cea cu urda si marar. Urda se piseaza cu furculita apoi se pune mararul proaspat rupt din gradina, raspandind un miros “nebunesc”, si cateva linguri de zahar.

Pentru o varianta si mai dulce de umplutura, si care mie imi place foarte mult, este cea cu gris cu lapte lasat sa se intareasca, dupa care se pune in aluat si se prajeste la fel ca celelalte placinte. Petru o varianta sarata se foloseste umplutura de branza framantata de oaie, care se amesteca cu putina sare si oua batute. Deliciu!

Aceste “delicatesuri” se fac intr-un mod special, cel putin in ceea ce priveste coacerea, si anume nu se foloseste nici cuptorul de la aragaz, nici cel de lemne si nici nu se prajesc in baie de ulei. Metoda de pregatire necesita destula abilitate, rabdare si multa pasiune; sincer n-am incercat niciodata!.

Se pregatesc tigaile!!!Familie mare, placinte multe!!!

Asa cum spuneam mai devreme nu se foloseste ulei mult, tigaile doar se “mangaie” cu putin ulei dupa care urmeaza proba de indemanare: se ia aluat cu o mana si se pune in cealalta mana(ha!), cu mana libera se pune peste aluat umplutura, se face pachetel sau plic si se aseaza cu grija in tigaie dupa care cu mainile se intinde placinta cat sa acopere suprafata tigaii. Si se lasa “fain frumos”( pleonasm fain ) sa se coaca la foc mic pana se rumenesc si pana incep sa ne “ameteasca” cu mirosul lor.

Si cand “s-o gatat”, se mananca cu pofta si cu rabdare pentru a bucura cat ma mult mintea si papilele gustative!!