Gustarile copilariei

Sunt sigura ca foarte multi din generatia mea, a anilor 70-80, au aceleasi amintiri legate de viata la tara, alaturi de bunici, de mancarea fara egal facuta de bunicutele noastre, de fapt nostalgia noastra este legata de toate aceste lucruri. De nimic altceva.

Ce m-a fa cut sa scriu aceste randuri, este faptul ca sunt multe lucruri care se pierd. Obicesiuri, traditii, randuieli. Generatia de azi si cele care vor veni nu vor mai avea sansa  de a trai toate aceste lucruri.

Traind la tara, preocuparile in ceea ce priveste viitorul si visele mele nu aaveau ncii o tangenta. Eram prinsa in lumea cartilor si a revistelor pe care le asteptam cu nerabdare luna de luna si care, surprinzator pentru acele vremuri,  mi-am format o cultura generala bogata, ma batea gandul sa dau la teatru, iar serile cu teatru radiofonic erau cele mai relaxante.  Chiar daca in aparenta nu se vedea acest lucru, rezonam cu ceea ce se intampla in jurul meu. Mergeam la muncile campului, simi-amdat seama mai tarziu de importanta acestui lucru in zona mea de creativitate.

HAIDETI CA SE RACESTE MAMALIGA!!

Ce amintire poate fi mai minunata acum, dupa atatia ani, decat imaginea “catranita”** a mamei si strigatul ei de a ne aduce seara  la masa, dar noi nu ne mai saturam de joaca. Si totusi, dupa ce-a repetat de cateva ori : “haideti ca se raceste mamaliga!”, ne induram sa mergem la masa.

**catranit/a – negru de suparare, manios, suparat /regionalism cu conotatii figurative derivate din cuvantul “catran” – gudron (obtinut din distilarea carbunilor); pacura (groasa) cu care se ung corabiile, funiile de la corabii pentru a nu putrezi

Mamaliga care trona in mijlocul mesei era acoperita cu oala in care a fiert ca sa nu se raceasca si era data la o parte numai cand era toata lumea la masa.

Aburii invaluiau roata mare si galbena, tocanita de pui cu miros “nebun”si  salata de vara cu ceapa ardei, rosii carnoase si parfumate,  faceau momentele irezistibile si cu inghitit in sec pana se spunea rugaciunea “Tatal nostru” si ne puteam aseza cu totii la masa!

TOPSELE

Am inceput cu masa de seara pentru ca mi-e pofta de tocanita de pui inegalabila facuta de  Mama Sana (bunica materna) din care  inmuiam pe furis o bucata de paine pana ne striga mama la masa, Insa revin la acele gustari incropite in graba si  de multe ori luate in fuga.

Si daca am inceput cu mamaliga, imi aduc aminte cum  iarna,  bunicul taia  felii din mamaliga rece si o prajea  pe plita sobei si  facea topsele, adica aseza mai multe straturi de felii de mamaliga prajita si branza de oaie  intr-o craticioara si apoi le dadea  la cuptor. Bun, bun de tot!!

CHITA IN FOI DE VARZA

Pentru gustarile frugale, chita sau pita**(paine) era de baza. Painea era facuta in cuptorul cu lemne  si avea o circumferinta care iti dadea batai de cap cand trebuia sa o tai, nu mai zic de felii care erau imense.

**chita – este un regionalism sinonim cu pita, notiune folosit mai des in ziua de azi. De obicei, aceste regionalisme au la origine cuvinte venite pe diverse filiere : maghiara, germana, sarba, poloneza sau rusa. Pita intalnim si la bulgari si la turci, dar chita in Dex  reprezinta un manunchi de flori, frunze sau manunchi de 12 fuioare de in sau canepa. O varianta mai aproape de realitate este influenta din slovaca  kytica, care inseamna buchet

Cel mai mult ne placea vara, cand Mama Sana punea frunze de varza dulce in recipientele pentru paine (reg oale) inainte sa aseze aluatul. Nu stiu daca in alte zone ale tarii se foloseste metoda asta, dar  painea coapta in cuptor pe frunze de varza dulce este o nebunie! Varza se lipea de aluat, se prajea pe timpul coacerii, iar coaja painii lua o aroma deosebita de-ti venea sa o mananci asa calda pe toata!

CHITA CU LAPTE SI CACAO sau CHITA-N OU

Ma gandesc de multe ori, cum dimineata, inainte sa mergem la scoala aveam ca mic dejun unul din felurile noastre preferate : chita cu lapte si cacao sau chita-n ou. Tanjesc dupa acel mic dejun!! Mama Sana avea grija ca laptele sa fie fiert la prima ora, si imprastia un miros incredibil!! Rupeam bucati de paine mai veche si le puneam peste cacao (sau cicoare) si zaharul dintr-o farfurie de supa, apoi turnam laptele fierbinte. Americanii ar fi invidiosi !! Gustul si parfumul acestui fel nu se vor regasi niciodata in celebrele lor cereale colorate!!

Acestea erau gustarile vedeta , dar  alte dati ne “ungeam”  o felie generoasa de paine cu salvois gros si acrisor  (gem de prune “ghistrite”) si o serveam  la o cana cu  lapte proaspat fiert. Ce ziceti? Simtiti mirosul laptelui? Va imaginati caimacul galben facut pojghita deasupra?

Cati dintre tinerii din generatia de azi au simtit miroul laptelui sau stiu cum miroase laptele cu adevarat? Mi-aduc aminte ca nu-mi placea laptele muls primavara pentru ca mirosea foarte tare a iarba verde!

Tot din paine mai veche, mancam cea mai buna Chita-n ou!! Fac in mod frecvent si acum cu felii de franzela si oua de la supermarket, dar nu am regasit niciodata gustul celei facute cu paine de casa si oua de la tara!! Alt gust, alta culoare!!

CHITA CU SILVOIS SI BRANZA FRAMANTATA

Sa nu va “cruciti” (a te cruci adica a te mira dramatic, a ramane perplex) de  ce voi scrie in continuare, pentru ca nu stiu daca  ati mai auzit de un asa fel de mancare inedit pentru multi dintre noi, dar daca stau sa ma gandesc nu este chiar atat de ciudata combinatia tinand cont de noile tendinte in gastronomie. Nu stiu daca in Ardeal, a venit pe filiera frantuzeasca (carturarii ardeleni veniti de la studii din strainatate) sau este o pura inventie a stramosilor nostri, tinand cont de vremurile grele si de nevoi.

foarte departe de bucataria  frantuzeasca unde la finalul mesei se servesc branzeturi cu fructe sau branzeturi cu dulceturi.

Imaginati-va o felie taiata din painea mai sus prezentata ,  “unsa” cu “silvois”, adica dulceata (magium) din prune ghistrite fierte in caldarea de arama, la foc foarte mic, si peste felia de paine  branza de oaie framantata. Un fel de gustare care ne duce cu gandul la bucataria frantuzeasca de unde pleaca obiceiul de a servi branzeturi cu fructe sau gemuri la finalul meselor copioase.

Nu-mi aduc aminte exact, dar cred ca noi mancam acea felie de chita cu dulceata si branza, tocmai pentru a potoli atat foamea cat si pofta de dulce!!

Ciudat, dar pentru ca inovau din ce aveau,  pentru a face un dulce rapid, cum se faceau topsele cu branza la fel faceau si topsele cu silvois.

CHITA CU UNSOARE**

unsoare – untura

Atunci cand ne “razbea” foamea dadeam fuga pana acasa si in cel mai rapid mod posibil ne faceam o felie de paine cu “unsoare”, iar deasupra taiam fire de “hasme” sau ceapa, ridichi,  iar vara  felii de rosie.  Si pare incredibil , dar se manca si chita cu unosare si ………..zahar!!

O rog pe mama de ceva timp “sa-mi bage o rata la indesat”!! Suna brutal, dar mi-e dor sa mai simt gustul unturii de rata!! Fata de untura de porc este mult mai aromata si are o culoare galbena intensa. Atat untura de rata cat si jumarile sunt o delicatesa!!

GRIS CU LAPTE SI ZAHAR ARS

Grisul cu lapte era atunci ca si acum un desert rapid si care in mod normal se servea cu dulceata. Eu am preferat intotdeauna varianta cu sirop de zahar ars.

GOMBOTI CU PRUNE

ZAMACHISA SI PAPANASI FIERTI

TORT CU BISCUITI POPULARI

SALAM DE BISCUITI

BISCUITI SPRITATI

POGACI

GRIS PRAJIT

TAITEI CU LAPTE

MINCIUNELE

HAIOSE

COSULETE

LAPTE DE PASARE

MARMELADA LA SUTA DE GRAME, SERBET, COMPOT DE VISINE, TOCANA DE LEGUME, NAPOLITANE SPIRALA

BOABE DE CUCURUZ** FIERTE SERVITE CU  ZAHAR TOS

**cucuruz – porumb

Doamne, au trecut atat de multe  ierni de cand  ne strangeam cu totii seara in conie (kohnie) si la lumina lampii care ardea cu neputinta (bunica o stergea si o intretinea pentru a avea putere sa lumineze intr-o camera destul de mare, fiecare isi vedea de preocuparile lui : noi, copiii cu temele, tata “sfarnea” porumb pentru animale,  mama croseta “sfetare” sau “cheptarute” , Tata On intotdeauna punea ceva la prajit pe soba sau niste cartofi la copt in cuptor ( pe care ii mancam cu margarina Rama care era chiar foarte buna) si era tot timpul preocupat de stirile de la Vocea Americii,  Mama Sana isi aducea “invartelnita”  pe care punea lana care raspandea un puternic miros de petrol care se intrepatrundea cu mirosul  de porumb care fierbea pe soba intr-o oala mare sau de mere coapte.  Cred ca era un soi de porumb anume pentru ca boabele erau foarte mari, se lasau foarte mult timp la fiert si se mancau calde cu zeama in care au fiert si peste care puneam zahar.

“Tisa” Gretelia venea “in povesti”,  si de multe ori,  venea cu “lucrul”,  adica cu ceva de crosetat, de obicei, facea  sosete (este un mister si acum pentru mine cum putea manui atatea ace, pentru sosete se foloseau mai mute ace subtiri pentru a obtine forma rotunda).

La fel de bun era “doflanul” la cuptor .

Era o atmosfera calda, linistita, doar in timpul postului era mai animata, cand colindam.

conie –

sfarnea

sfetar

cheptar

invartelnita

Tisa

STRUGURI CU MAMALIGA

Cand am ajuns in sud, adica la Bucuresti, am vazut prima oara cum aici se mananca pepene rosu (lebenita) cu paine. Atunci mi s-a parut ciudat, dar imi aduc aminte cum toamna la culesul viilor, in drumul nostru catre vie luam nuci cazute sile mancam miezul cu paine.

Mai mult, Mama Sana,  toamna la culesul viilor, “oprea”  struguri taiati cu vita cu tot si frunze si  pe care ii punea in pod pentru a-i avea la iarna sa-i manance cu mamaliga fierbinte.

Iarna, cand pregatea cina si facea o roata de mamaliga  galbena si aburinda, inainte de a se aseza la masa, “loatra” (reg. venit pe filiera poloneza sau germana- iute, sprintena) cum era, dadea o fuga pana in podul casei de unde lua o vita de vie cu struguri care in momentul in care ajungeau pe masa datorita caldurii asudau si raspandeau un miros parfumat de toamna.

SLANINA CU CEAPA

De cand incepeau muncile la camp si pana toamna tarziu cand se termina cu culesul porumbului, chita cu slanina si ceapa erau ingredientele principale ale unui pranz luat in natura pe marginea razorului sau daca era foarte cald la umbra unui arbust. Era cel mai asteptat moment pentru noi, copiii!! Se facea o pauza mai mare pentru masa si odihna (hodina). Ne sezam pe pamant pe pelerine sau haine de lucru, in adierea vantului sau de multe ori intr-o caldura toropitoare.

Pe langa slanina cu ceapa, mai aveam la masa si branza framanta de oaie, oua fierte si daca era vara, rosii si castraveti. Totul era invaluit in miros de tuica de prune  pe care o luau adultii inainte de masa. Am preluat acest obicei, si acum adult fiind, nu pot manca slanina cu ceapa daca nu-mi pun un pic de tuica de la mama “tare ca focul”, chiar daca in copilarie adunatul prunelor pentru tuica  mi se parea cea mai grea si  mai imposibila munca!!

Cei care nu stiu, tuica consumata cu masura este un bun digestiv si am dedus eu ca de asta se cheama “tarie” nu numai ca are peste 60 grade, dar ii ajuta pe mosii nostri sa fie puternici si cu imunitate crescuta!!

Slanina si tuica nu uita mama niciodata sa-mi dea de fiecare data cand merg acasa. Vara imi place la nebunie, din cand in cand sa ma rasfat in stil campenesc cu slanina, ceapa si tuica!!

PAPARAIE CU CAS PROASPAT SI SLANINA PRAJITA

Este intr – adevar o “bomba” calorica, dar cand ai cas proaspat este “pacat de Dumnezo” sa nu faci o paparaie (omleta) cu bucati de cas  si  o “creasta” de slanina prajita bine!! Oricum, nu cred ca este mai bogata in calorii decat o portie de paste carbonara, de exemplu, maiales daca se mananca dinineata, cum faceau mosii nostri ca sa aiba energie la munca toata ziua!!

Este un fel irezistibil, mai ales daca  folosesti oua de tara ca sa faci o omleta galbena in care sa se vada casul topit si cu o bucata mica de slanina…

MAMALIGA CU LAPTE COVASIT sau  MAMALIGA CU LAPTE SI SARE

INTINSOARE CU MAMALIGA SI CARNE DE PORC

Iarna intr-adevar este mai greu cu meniurile acestea atat de bogate, pentru ca nu era activitate atat de intensa. Erau ierni grele, efort faceau mai mult barbatii care mergeau la animale,  “dadeau” zapada (si era zapada atunci), “crapau” lemne pentru foc, dar probabil ca organismul asa era obinuit si pregatit pentru primavara cand incepea sezonul agricol.

Totusi, cred ca nu mancau atat de mult !! Daca imi aduc bine aminte, se taia un porc care le ajungea mai mult de sase luni, si vorbim de familii cu 6-8 persoane. Erau mai cumpatati, dar si mancarea era mai satioasa!!

Intinsoarea se facea seara cu o mamaliguta calda si bucati de carne de porc prajita in “unsoare” (untura). Banuiesc ca de aici si denumirea “intinsoare-unsoare”!! In unsoarea topita langa carne puneam branza de framantata sicine dorea bulion de casa.

PLACINTE DIN ALUAT DE PAINE

Vreau sa spun de fiecare data,  pentru cei care nu sunt din zona Transilvaniei, placinta este intotdeauna ceva prajit, fie ca este simpla sau cu umplutura (branza, urda, gris), iar aluatul este simplu, asemanator celui de paine, fara arome, oua sau alte adaosuri. Cele cu arome se cheama gogosi, langosi. In sud, placinta este cu foi, cu umpluturi si se baga la cuptor. La noi, acestea se cheama “prajituri” : prajitura cu mere, cu visine, cu urda.

Plancitele din aluat de paine ne facea Mama Sana, sambata cand facea paine in cuptor. Era ceva foarte rapid si bun de tot!! Le mancam cu gem sau zahar!! Cele cu zahar sunt grozave !!

MAZARE CU OUA- OCHIURI

ZAMA DE SALATA

ZAMA DE ARDEI UMPLUTI

ZAMA DE CURECHI CU AFUMATURA (LUCSKOS-LUCICOS)

ZAMA CU CARNATI ACRITA CU ZAMA DE CURECHI

ZAMA DE ROSII CU CHIMEN SI PAINE PRAJITA

ZAMA DE ROSII CU OREZ

SUPA DE VITA

LASTE CU “SCHINARE” DE PORC AFUMATA

CARTOFI CU PESMET SI SMANTANA

PUI PANE CU SOS DE VISINE

PIURE CU SOS DE ROSII (DE POST)

TOCANA DE LEGUME CU MAMALIGA (DE POST)

CARTOFI CU CEAPA SI CASTRAVETI MURATI

Pare cea mai banala si poate cea mai populara mancare in toata Romania, dar pentru mine trezeste niste amintiri fantastice!!

Orice mancare mancata in natura este mai buna si orice mancare facuta de bunica este fantastica!!

Pe vremurile de atunci, aveam vie in Chiuris, iar primavara mergeam cu mama sa o legam. Mama Sana ramanea acasa cu gospodaria, dar la pranz, desi era un drum pana acolo, ne aducea cartofi fierti taiati si trasi in tigaie cu ceapa taiata cuburi, cu “poprica”

Atunci nu constientizam, dar generatia mea, a anilor “70 am avut sansa sa traim niste vremuri extraordinare!

 Scriu aceste randuri pentru a intelege toata lumea, ca daca in aparenta aceasta mancare nu este sanatoasa se inseala. Nu trebuie sa fii doctor sa-ti dai seama ca este mult mai sanatos sa mananci mamaliga si paine facute in casa, legume si fructe din gradina si sa stai in aer liber, sa mergi la muncile campului. Exista un echilibru si  toate aveau un rost!!

Chiar daca de multe ori nu-mi suradea, mergeam la sapa, la cules de tabac, la cules de vie, de porumb, la fan. Oamenii faceau miscare si un efort fizic in mijlocul naturii, in aer curat. Este motivul pentru care atunci se vorbea mai putin despre boli si medicamente. Foarte putin se vorbeste in zilele noastre de mancare sanatoasa, educatia tinerilor in aceasta privinta nu prea exista, reclamele la tv sunt in proportie de 80% despre farmacii si medicamente.

Mereu spun asta!! Legatura cu natura, cu pamantul sunt esentiale!! Niciodata, dar niciodata legumele nu vor avea gust daca nu cresc in aer liber in mod natural. Pamantul si aerul sunt esentiale!! Mirosul de pamant reavan,  parfumul de fan uscat.

Ma repet de cate ori este nevoie, dupa aceste lucruri suntem nostalgici!! Dupa o viata curata, cu mancare cu gust facute din ingrediente naturale. Nu uit niciodata mirosul de salam proaspat taiat cand intram in Alimentara!! Tinerii identifica produsele de azi dupa aspectul fizic, in nici un caz dupa gust. De cate pri mergeam la oras, intram cu mama la alimentara si cumparam cornuri(de fapt, erau niste batoane) pufoase si cateva felii de salam care miroseau extraordinar!! Acum toate mezelurile miros la fel sau nu prea au miros, iar  franzela  are atat de multi afanatori incat daca o strangi in mana cand este proaspata se face mica de tot. De zahar nu mai zic!!

Scriu pentru ca generatia de acum trebuie sa aleaga, sa-mi puna intrebari si  sa simta altfel tot ceea ce traiesc. Libertatea le-a rapit cea mai esentiala notiune : natura.