Gustarile copilariei

25.07.2012

Ce putea fi mai minunat decat sa-ti simti inima ca bate cu putere cand se apropia vacanta!

Ce amintiri pot fi mai minunate acum, dupa atatia ani, decat imaginea “catranita” a mamei si strigatul ei de a ne aduce la masa, dar noi nu ne mai saturam de joaca. Si totusi, dupa ce-a repetat de cateva ori : “haideti ca se raceste mamaliga!”, ne induram sa mergem la masa. Si daca atunci nu constientizam, simplitatea si frumusetea “tabloului” din fata noastra, a ramas intiparit pe retina, de miros nu mai zic (imi ploua in gura acum cand scriu!).

Mamaliga mare si galbena, care trona in mijlocul mesei, tocanita de pui, care avea un miros “nebun”si  salata de vara cu rosii carnoase si parfumate,  faceau momentele irezistibile si cu inhitit in sec, pana se spunea rugaciunea “Tatal nostru. Ireal de bun! (imi ploua in gura!)

Am inceput cu masa de seara, probabil mi-e pofta de tocanita de pui si nu ma pot abtine, dar sa revin la minuturi sau mai bine zis acele gustari, de multe ori luate in fuga.

Si daca am inceput cu mamaliga, din care de altfel, iarna mai ales, se taia si se prajea pe plita sobei sau se faceau topsele (mai multe randuri de felii de mamaliga si branza asezate intr-o craticioara si date la cuptor). Bun, bun de tot!!

Pentru gustarile frugale, painea era de baza, painea facuta in cuptorul cu lemne, “batuta” si cu o circumferinta care iti dadea batai de cap cand trebuia sa o tai. Nu stiu daca in alte zone ale tarii se foloseste metoda asta, dar  painea coapta in cuptor pe frunze de varza dulce este o nebunie! Varza se lipea de aluat, se prajea pe timpul coacerii, iar coaja painii lua o aroma deosebita de-ti venea sa o mananci asa calda pe toata!

 

Ma gandesc de multe ori, cum dimineata, inainte sa mergem la scoala ne pregateam din painea mai uscata cel mai bun mic dejun (ever). Painea mai veche se taia sau se rupea intr-o farfurie adanca de supa, in care se punea cacao sau cicoare, zahar (care atunci avea gust si nu era super rafinat) si se turna lapte rece sau cald.

Sau o felie de paine unsa cu salvois gros si acrisor  (gem de prune “ghistrite”) servit cu o cana de lapte proaspat fiert. Ce ziceti? Simtiti mirosul laptelui, va imaginati caimacul galben facut pojghita deasupra?

Ce americani, ce inventie de cereale colorate mancate cu tona, ce lapte tratat din bidoane!!

Dar, sa continuam si sa  nu va speriati sau sa va “cruciti” (a te cruci adica a te mira dramatic, a ramane perplex) de  ce voi scrie in continuare, pentru ca sunt sigura ca n-ati mai auzit de un asa fel de mancare rapid si ciudat, dar daca stau sa ma gandesc nu e foarte departe de bucataria  frantuzeasca unde la finalul mesei se servesc branzeturi cu fructe.

Ce “impletiri” de culturi gastronomice!

Imaginati-va o felie taiata din painea mai sus prezentata, care se unge (atentie!) cu “silvois”, adica dulceata din prune fierte in “caldare” pana se intareau “beton”, si peste felia de paine…….. se faramita …….branza de oaie framantata. N-am mai mancat de atunci, din copilarie, pentru ca acum avem alte “optiuni” …………….dar, o sa fac asta cat de curand.

De o paine cu unsoare ce ziceti?

 Atunci cand ne “razbea” foamea dadeam fuga pana acasa si in cel mai rapid mod posibil ne faceam o felie de paine cu “unsoare”(untura) iar deasupra taiam fire de “hasme” sau ceapa sau felii de rosie. Nu pot gasi un cuvant acum care sa exprime aroma si senzatia oferite de aceasta gustare!

Si ultima “nebunie” de gustare “furata” fara sa ne vada mama sau bunica, era paine inmuiata in sosul de tocana care fierbea si raspandea un miros imbietor.

In momentul asta imi doresc mai mult ca niciodata sa ma pot teleporta in acele timpuri!