Marea noastra sau imaginea unei lumi disparute

25.06.2019

MAREA NOASTRA  de la Marea Neagra

Iubesc marea, si-mi place la marea noastra pentru ca-mi aduce aminte de anii frumosi cand lucrurile erau altfel (fara sezlonguri pana in buza marii, fara galagie asurzitoare, fara kitch, cu Radio Vacanta si mirosuri de piersici romanesti) si pentru ca, nicaieri in alta parte, briza nu miroase atat de bine “a mare”!

MANGALIA

Imi amintesc si acum de parca ar fi fost ieri, prima mea vacanta la mare in  anii ’70, la Mangalia, datorata neamurilor de la Bucuresti care vrand-nevrand ne-au luat la mare!! A fost dragoste la prima vedere si pentru totdeauna!!

Am stat in gazda la niste tatari, care, din ce auzeam de la parinti, erau niste oameni foarte de treaba, simpatici si foarte ospitalieri. Nu pot sa uit gustul rosiilor carnoase din gradina lor!

FALEZA SI TUFELE DE SALCIOARA

Cel mai mult imi placea drumul pana la plaja! Am si acum in minte imaginea falezei, cu turisti cu palariute incarcati cu genti de plaja, bete pentru corturi, colace si mingi colorate.

Nu pot sa uit tufele de Salcioara parfumata (  Elaeagnus Anustifolia),  care acum au disparut si care erau perfecte pentru intreg decorul. Am aflat ca au fost alesi acesti arbusti ornamentali pentru ca sunt foarte rezistenti atat la frig cat si la caldura, ideali pentru soluri nisipoase, dar si pentru ca miros foarte bine!!

De cate ori ajung la marea noastra, caut aceste tufe (am mai vazut cateva la Mamaia)!!

CORTURILE IMPROVIZATE DIN CEARSAFURI ALBE

Aerul  bland si pescarusii jucausi  ne intampinau cand ajungeam pe plaja, nisipul alb, o mare de  corturi improvizate din cearsafuri albe legate de niste bete, mirosul lotiunilor mentolate, polonezele care vindeau creme cu miros puternic.

NEPTUN

La Neptun, am fost “cu bilet” si am stat la hotel, modelul celor cu patru etaje cu mobilier minimalist si sala de mese aflata in incinta unui hotel mai mare.  Nu era nici un fel de problema sa mergem in alta locatie pentru a lua masa, doar pentru mama, care in fiecare dimineata mergea singura la micul dejun!! Eram lenesi si ne trezeam doar cand intra mama in camera si simteam mirosul de ardei crud si ceai de menta adus intr-o sticla maro de bere “la jumate”.

In statiune sau pe plaja  erau tarabe cu piersici parfumate si struguri gustosi (ii primeam in pungi de hartie, nu ca acum in plastic-cea mai toxica inventie!) si recipiente cu calupuri mari de gheata din care se zareau sticlele cu suc de zmeura (pe acesta il tin minte pentru ca-mi placea culoarea lui).

 

 

 

Nimic ostentativ, atitudine si atmosfera, bun simt si bucuria momentului!!

Acum statiunile arata asemeni unei saorme  “cu de toate”, nu mai au alura de statiuni, de parfum nu mai vorbim!! Doar de mirosuri!!

Nu exista o linie arhitectonica armonioasa, o aliniere, este ingrozitor de obositor sa intalnesti la orice pas mai multe stiluri arhitecturale, alaturate nefericit.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

NU sezlonguri pana in buza marii sau chiar in mare cum am vazut anul trecut in Mamaia, in afara partea aceea este rezervata prosoapelor sau cearsafurilor, zona delimitata si marcata cu panouri informative

foto : Lido di Jesolo, Italia, 2017

Amintirile care raman cu adevarat sunt legate de atitudine si de atmosfera. Atmosfera de statiune, aer de vacanta cu lume relaxata,  o lume care trateaza cu respect cel mai nesemnificativ petec de pamant, o lume civilizata.