In cautarea gustului pierdut

Am ales denumirea de mai sus inspirata de titlul celebrului roman  “In cautarea timpului pierdut” ( A la recherche du temp pierdu) a lui Marcel Proust. Este o oarecare analogie.

Ce se intampla in romane este de fapt, ce se intampla in viata reala.  Mereu cautam ceva, acel ceva pe care vrem sa-l retraim, sa-l resimtim.

Unul dintre lucrurile pe care le cautam este gustul mancarii de alta data, al copilariei, in special.

Gustul aromat al rosiilor din gradina, parfumul si aroma legumelor si fructelor ( cele cumparate de la supermarket, pana ajungi acasa, isi pierd aroma),  mancarea gatita cu gust si culoare,  mirosul de paine facuta in cuptorul cu lemne, supa de gaina si taitei de casa, mirosul puternic de salam si parizer (care chiar aveau carne) din vechile alimentare.

Copil fiind,  imi aduc aminte cum ne trimitea bunica sa cumparam “uloi”(ulei) de la Bolta (magazinul satesc), mai bine zis ratia, tinand cont de vremuri, care avea o culoare total diferita fata de cel de azi, avea alta consistenta si un miros puternic, aducea un pic cu uleiul de masline. Tot la Bolta, vedeam in ladite de lemn, asezata pe hartie marmelada care se vindea la “suta de grame”, iar duminica venea toneta ambulanta cu halvita (care se intindea si avea un gust fabulos).

foto : arhiva personala

De ce suntem nostalgici dupa acele vremuri? Pentru ca,  acum constientizam ca acele vremuri aveau CONSISTENTA  prin valoarea si calitatea lucrurilor simple. E adevarat,  mai putine, dar acum mormanul ofertei de larg consum nu satisface din punct de vedere al calitatii si….. nu creeaza amintiri!!

Azi, tot ce cumparam arata foarte apetisant, dar gustul este aproape inexistent, fapt care ma face sa ma gandesc la formularea hilara care apare pe unele ambalaje, si anume  “produsul poate sa contina urme de….tra-la, tra-la si tra-la”. Cam asa stau lucrurile cu produsele din ziua de azi, ele contin doar gustul din memoria noastra, in rest ….pacaleala.

Dar, cum speranta moare ultima, se pare ca vom regasi gustul pierdut dupa cum spun cei din Parlamentul European, ca nu va mai exista dublu standard al produselor si ne vom bucura de calitate ca si cei din Vest, unde nu cred ca chiar totul este roz, dar totusi au mai mult respect fata de consumator.

Lucru care ma bucura foarte mult, deoarece experientele mele de turist in cele doua tari din Vest pe care le-am vizitat (Austria si Italia), mi-au confirmat faptul ca mancarea lor din supermarket este foarte gustoasa si am preferat in cele cateva vacante petrecute acolo sa cumparam mancare, sucuri si cafea de la supermarket pentru micul dejun!! Din Italia, cel putin, am luat si pentru acasa paste, tot felul de sosuri, salamuri si ulei de masline care aveau un gust exceptional!! (https://beehappyevents.ro/travel/)

foto : arhiva personala

La noi, este o loterie in a alege produse de calitate si considerate si sanatoase si a cumpara ce ti se ofera.

Dar, cred ca lumea s-a cam intors cu fundul in sus. Cred ca rosturile pe lumea asta s-au cam rasturnat, ca nu mai respectam timpurile, si atunci cei ingeniosi s-au pus pe inventat si au zis: luati!

Ardei giganti, colorati (mai nou am vazut la supermarket unii in degrade, rosu cu galben), capsuni iarna sau primavara (in martie tarabele erau doldora de capsuni imensi si toti identici, ceea ce spune multe ). Nu mai zic ca in iarna, am vazut mere la bucata. Da, da, mere la bucata!! Nimic de zis, erau frumoase si foarte lucioase!!

Oricum, eu le prefer pe cele mici, cat mai mici si daca au si niste bubite si mai bine!

Eu nu pot sa cumpar lucruri in care nu cred!!

Nu demult, am mers la supermarket sa cumpar cartofi.  Piata Obor este destul de departe si acolo nu sunt tocmai ok lucrurile. Si ce gasesc? Cartofi din Egipt. Zau? Din Egipt? Dar cartofii romanesti unde au disparut??

Apropo de Bucur Obor, cea mai mare piata din Bucuresti, unde merg ocazional de prin 1993.

In anii ’90, in piata vindeau taranii, iar cel mai mare regret al meu este ca nu mai gasesc acele zarzavaturi imperfecte, ca nu mai regasesc acel miros specific de piata.  Cand ajungeai te tineai de nas din cauza mirosurilor  de varza murata, de ceapa, de marar si leustean (acel leustean care avea un parfum atat de puternic ca-ti venea sa mananci legatura pana ajungeai acasa).

Acum lucrurile stau altfel.  Gospodarii sunt orientati catre cantitate, iar calitatea lasa de dorit si aici nu ma refer la aspect. Asta in cazul in care sunt corecti si nu vin cu marfa de la en-gros! Si spun asta, pentru ca prea arata fabulos marfa lor de pe taraba! (mai sus ziceam de cartofi, am vazut in piata cartofi care aveau dimensiuni anormale).

In concluzie, nu mai avem  tarani ci producatori si comercianti.

Tot ce vreau sa spun este ca noi, doar noi suntem responsabili de alegerile pe care le facem. Ei cu treaba lor, noi cu treaba noastra!!

La nivelul la care s-a ajuns in aceasta epoca a consumerismului, singurul lucru care ne-a mai ramas, celor care tinem la calitate si la lucruri cat de cat sanatoase, este sa cautam si sa alegem. Iar cei mai privilegiati dintre noi, sa ne bucuram ca avem neamuri la tara, care ne “rasfata” cu legume si zarzavaturi crescute in aer liber, in ritmul lor firesc si normal!!

Sa alegem ce-i mai bun pentru noi si sa-i invatam si pe cei tineri acelasi lucru!!