Inspirata de titlul celebrului roman, “In cautarea timpului pierdut” ( A la recherche du temp pierdu) a lui Marcel Proust, am ales sa fac aceasta analogie pentru ca ideile din prima parte a romanului se suprapun foarte bine cu ceea ce traim si ne dorim acum : odata cu trecerea timpului cautam “acel ceva” pe care vrem sa-l retraim, sa-l resimtim.
CEL MAI MULT CAUTAM GUSTUL MANCARII DE ALTA DATA, AL COPILARIEI, IN SPECIAL!!
Gustul aromat al rosiilor din gradina, parfumul si aroma legumelor si fructelor, mancarea gatita cu gust si culoare, mirosul de paine facuta de bunica in cuptorul cu lemne, supa de gaina si taitei de casa, mirosul puternic de salam si parizer (care chiar aveau carne) din vechile alimentare.
foto : arhiva personala
Copil fiind, imi aduc aminte cum ne trimitea bunica sa cumparam “uloi”(ulei) de la Bolta (magazinul satesc), mai bine zis ratia, tinand cont de vremuri, care avea o culoare total diferita fata de cel de azi, avea alta consistenta si un miros puternic, aducea un pic cu uleiul de masline. Tot la Bolta, vedeam in ladite de lemn, asezata pe hartie marmelada care se vindea la “suta de grame”, iar duminica venea toneta ambulanta cu halvita (care se intindea si avea un gust fabulos) si ciocolata de casa.
DE CE SUNTEM NOSTALGICI DUPA ACELE VREMURI?
Acum constientizam ca acele vremuri aveau CONSISTENTA prin valoarea si calitatea lucrurilor simple.
E adevarat, mai putine, dar acum mormanul ofertei de larg consum nu satisface din punct de vedere al calitatii si….. nu creeaza amintiri!!
Azi, tot ce cumparam arata foarte apetisant, dar gustul este aproape inexistent, fapt care ma face sa ma gandesc la formularea hilara care apare pe unele ambalaje, si anume “produsul poate sa contina urme de….tra-la, tra-la si tra-la”. Cam asa stau lucrurile cu produsele din ziua de azi, ele contin doar gustul din memoria noastra, in rest …
DUBLUL STANDARD AL PRODUSELOR
Cum speranta moare ultima, se pare ca vom regasi gustul pierdut dupa cum spun cei din Parlamentul European, ca nu va mai exista dublu standard al produselor si ne vom bucura de calitate ca si cei din Vest, unde nu cred ca chiar totul este roz, dar totusi au mai mult respect fata de consumator.
Acest lucru ma bucura foarte mult, deoarece experientele mele de turist in putinele tari din Vest pe care le-am vizitat (Austria, Italia, Ungaria), mi-au confirmat faptul ca mancarea lor din supermarket este foarte gustoasa si am preferat in cele cateva vacante petrecute acolo sa cumparam mancare, sucuri si cafea de la supermarket pentru micul dejun!! Din Italia, cel putin, am luat si pentru acasa paste, tot felul de sosuri, salamuri si ulei de masline care aveau un gust exceptional!! (https://beehappyevents.ro/travel/)
foto : arhiva personala
CRED CA LUMEA S-A INTORS CU FUNDUL IN SUS !
La noi, este o loterie in a alege produse de calitate si considerate si sanatoase, si a cumpara ce ti se ofera.
Cred ca rosturile pe lumea asta s-au cam rasturnat, ca nu mai respectam timpul si anotimpurile, si atunci cei ingeniosi s-au pus pe inventat!
Ardei giganti, colorati (mai nou am vazut la supermarket unii in degrade, rosu cu galben), capsuni iarna sau primavara (in martie tarabele erau doldora de capsuni imensi si toti identici, ceea ce spune multe ). Nu mai zic ca in iarna, am vazut mere la bucata. Da, da, mere la bucata!! Nimic de zis, erau frumoase si foarte lucioase!!
Oricum, eu le prefer pe cele mici, cat mai mici si daca au si niste bubite si mai bine!
EU NU POT SA CUMPAR LUCRURI IN CARE NU CRED!!
Nu demult, am mers la supermarket sa cumpar cartofi. Piata Obor este destul de departe si acolo nu sunt tocmai ok lucrurile. Si ce gasesc? Cartofi din Egipt. Zau? Din Egipt? Dar cartofii romanesti unde au disparut??
BUCUR OBOR, CEA MAI MARE PIATA DIN BUCURESTI
In anii ’90, in piata vindeau taranii, iar cel mai mare regret al meu este ca nu mai gasesc acele zarzavaturi imperfecte, ca nu mai regasesc acel miros specific de piata. Cand ajungeai te tineai de nas din cauza mirosurilor de varza murata, de ceapa, de marar si leustean (acel leustean care avea un parfum atat de puternic ca-ti venea sa mananci legatura pana ajungeai acasa).
Acum lucrurile stau altfel. Gospodarii sunt orientati catre cantitate, iar calitatea lasa de dorit si aici nu ma refer la aspect. Asta in cazul in care sunt corecti si nu vin cu marfa de la en-gros! Si spun asta, pentru ca prea arata fabulos marfa lor de pe taraba! ( cartofi care aveau dimensiuni anormale).
In concluzie, nu mai avem tarani ci producatori si comercianti.
DOAR NOI SUNTEM RESPONSABILI DE ALEGERILE PE CARE LE FACEM
La nivelul la care s-a ajuns in aceasta epoca a consumerismului, singurul lucru care ne-a mai ramas, celor care tinem la calitate si la lucruri cat de cat sanatoase, este sa cautam si sa alegem.
Iar, cei mai privilegiati dintre noi, sa ne bucuram ca avem neamuri la tara, care ne “rasfata” cu legume si zarzavaturi crescute in aer liber, in ritmul lor firesc si normal!!
foto : arhiva personala