Sa nu uit mirosul de mere verzi, tufele de busuioc (din care bunica rupea cateva frunze duminica cand mergea la biserica, le strivea usor intre degete pentru a mirosi frumos) si zumzetul de albine care strapungea asemenea unui supersonic linistea unei zile de vara !!
Si daca ziua, acest tablou vivant si fermecator, plin de culoare si parfum era decorul existentei noastre, seara….o floare firava si lipicioasa, care ziua dormea, probabil dupa efortul pe care il facea in fiecare seara, isi intindea mantaua de parfum peste gradina adormita, spunand parca: “eu sunt Regina, Regina Noptii “.
Si pentru ca fac parte din cea mai “fericita” generatie (cea care n-a avut in copilarie, adolescenta telefoane mobile, internet…) care a “gustat” cu mintea , cu degetele , cu inima, cu parul, cu ochii, cu talpile, din tot ceea ce a insemnat viata acasa, viata de copil, viata la tara, viata in natura, viata cu obiceiuri si cele mai bune mancaruri, viata cu oameni frumosi si harnici, generatie care a simtit mirosul de iarba verde, mirosul de crud, mirosul ploii si magia momentului dupa ploaie, care a simtit parfumul lasat de coronitele din flori de sanziene aruncate pe acoperisul casei, am dobandit o avere nepretuita: imagini, emotii, trairi, mirosuri, obiceiuri, atitudini, mentori, lucruri care nu pot fi cumparate cu bani si care s-au asezat ca niste caramizi si au dezvoltat in mine latura creativa si a iubirii de frumos.
Ramona Dumitru